Tratat din 1904 despre masturbare

Tineti cont ca prezentul articol este un tratat medical din 1904, când masturbarea era considerata a fi un “rau” , o boala. În acest moment se stie ca aproximativ tot acest articol nu este corect din punct de vedere medical si nu trebuie luat în serios. Noi îl oferim aici ca o privire cu tenta umoristica asupra felului în care oamenii priveau masturbarea. Desigur, cu toate ca este amuzant de citit, nu este atât de amuzant când te gândesti ca la milioane de copii dinaintea ta le-au fost aplicate aceste metode. Acest articol ar trebui sa-ti dea o idee asupra motivului pentru care discutia pe aceasta tema dintre adulti si copii este atât de dificila.

"De departe, cea mai grava boala venerica este onanismul sau masturbarea. Si aceasta se datoreaza mai multor motive :

Efectele sale negative - Este total nenatural. Legatura dintre creier si organele genitale devine foarte puternica, irezistibila si distructiva. Tensiunea puternica si prelungita a tesuturilor nervoase si musculare este excesiv de grava si violenta. Cauzeaza iritare, violenta, extenuare si debilitate organismului uman.

Tineretul sufera cel mai mult - Toti cei care cunosc stiinta vietii umane îsi dau seama foarte bine ca efectele exceselor si stricaciunilor de orice fel sunt mult mai periculoase pentru organismul tânar, în crestere, decât pentru cel ajuns la maturitate. Acesta este principalul motiv pentru care un om care cade în obiceiuri daunatoare dupa vârsta de 25-30 ani, în ciuda acestor obiceiuri, va trai în continuare în virtutea unei constitutii viguroase, pâna când ajunge la vârsta a treia. Copiii acestora, însa, daca urmeaza exemplul parintilor si cad în astfel de obiceiuri, vor deveni victime si vor muri prematur.

De unde învata baietii - Cei mai multi baieti cunosc acest lucru, chiar daca nu-l practica. Persoanele imorale deseori devin profesorii secreti ai copiilor în acest înjositor pacat. Un baiat corupt va corupe la rândul sau pe altii.

Lipseste o persoana îndrumatoare - Acest lucru este un secret si un viciu solitar, astfel încât nu exista cineva care sa-i micsoreze frecventa. De obicei practicarea viciului devine din ce în ce mai frecventa.

Distruge atât corpul cât si mintea - Slabeste facultatile mintale si intelectuale si înjoseste mintea în cel mai înalt grad, cauzând cel mai adânc si de durata regret, care uneori duce la disperare. Se pare ca Dumnezeu, ca o lege instinctuala a simtului moral înnascut, protesteaza împotriva acestui viciu nenorocit. Ignoranta baiatului poate fi datorata faptului ca nu a fost învatat niciodata ca acest lucru este foarte nociv. Toti cei care sunt vinovati de asta, simt o rusine instinctiva chiar si în solitudinea lor secreta, dupa ce faptul necurat s-a produs. Ei nu pot privi în ochi pe ceilalti, în special pe femei, cu îndrazneala unei constiinte inocente si pure. Daca o fac, ochii lor cad în pamânt imediat, iar sentimental de rusine le vine în obraji.

Lipsa respectului de sine - Ei nu simt nimic din încrederea barbateasca si din spiritul galant si din placerea cuminte, în prezenta femeilor virtuoase care-i stimuleaza pe tineri sa urmeze cursul rafinamentului nobil si care-i maturizeaza pentru relatiile sociale si placerile vietii. Si daca, cu ajutorul prietenilor, sunt adusi în societatea de vaza, sentimental de vinovatie si stânjeneala îi face sa se simta nelalocul lor.

Lipsa de auto-respect îi decade din eleganta si usoara curtoazie care-i face pe tineri sa fie atrasi de sexul opus; si deseori îi lipseste de acele relatii onorabile, atât de normale pentru o inima virtuoasa. Aceasta rusine sau sentimentul de nefericire în a întâlni privirile celorlalti, deseori, îi urmareste toata viata, uneori chiar si dupa ce au abandonat total acest obicei si sunt casatoriti si membri respectabili ai societatii.

Cresterea dorintei - Unul dintre primele efecte ale abuzului la care ne referim este dezvoltarea în subiecti a unui nesanatos grad de sensibilitate ciudata, facându-i mult mai susceptibili de excitare. Desigur, aceasta stare de fapt va afecta în scurt timp întregul sistem nervos si, de asemenea, functiile unor organe.

Excesul sexual asupra sistemului nervos—Sistemul nervos este principalul mijloc prin care sunt afectate si celelalte tesuturi si substante din corp. Nu numai ca nervii sunt debilizati si îmbolnaviti de iritabilitate si sensibilitate, dar, de asemenea, are loc si o importanta deteriorare si pierdere de substanta nervoasa. Simtul atingerii devine obtuz si mai putin discriminator, în unele situatii având loc chiar o amortire a extremitatilor sau a întregului corp, ajungându-se la acea stare care este numita “dambla”.

Afecteaza simturile - Simtul gustului este tocit si se pierde acea perceptie delicata a calitatilor agreabile cu care mâncarea sanatoasa este înzestrata. Chiar se face simtita o nevoie acuta de preparate culinare vicioase si foarte condimentate. Mirosul devine confuz si-si pierde perceptia placuta si discriminatorie si nu mai poate ajunge la fragranta pe care regatul vegetal îl da respiratiei omului. Urechea nu mai aude bine si, deseori, un continuu si stresant târâit ca de sanatate distrusa si prevestitor de rele si mai înfricosatoare este singura muzica perceptibila.

Afecteaza vederea - Dintre toate simturile însa, cel mai afectat este cel al vederii. Ochii devin întunecosi si plapânzi, îsi pierd stralucirea si expresia de viata, parând ca de sticla si pierduti. Se retrag în orbite, devenind rosii si inflamati, slabiti, excesiv de sensibili, astfel încât vântul si lumina îi irita si-i chinuie. Vederea devine obscura, înnorata, confuza si, deseori, este pierduta pentru vecie, astfel încât orbirea ocupa tot restul vietii cu întuneric si regret amarnic.

Afecteaza creierul - Creierul nu este ultimul nici cel din urma care suporta aceste teribile suferinte. Asociat fiind cu organele genitale participa puternic la excitarea directa a acestora. Iritabilitatea lui extrema si legatura lui cu canalul alimentar, inima si plamânii, ca si cum ar fi un simplu organ animal, îi cauzeaza nu numai suferinta excesiva transmisa de aceste organe, ci si retransmiterea acestor iritatii catre aceleasi organe si în întregul sistem mintal si fizic.

Opiniile marilor doctori - Nu vreau sa exagerez în aceasta problema, spunând ca si cei care au cazut ocazional în pacat sunt neaparat incurabili sau sufletele lor sunt iremediabil pierdute. Consider însa ca efectele asupra constitutiei sunt determinante. Slabind corpul si mintea, onanismul conduce persoana respectiva, care nu mai poate scapa de acest viciu si nu-i vede efectele deosebit de nocive.’ ‘Victimele acestui viciu ar trebui sa stie care sunt gravele lui consecinte. A constientiza raul extrem pe care-l provoaca, ar putea sa le ajute în lupta de rezistenta.’

‘Nimic nu este mai sigur ca autoabuzul prelungit va produce o enervare a elementului nervos, care, daca viciul exhaustiv este continuat, trece la degradare si distrugere propriu-zise.’ ‘Eu însumi am vazut multi tineri care au cazut prematur în mormânt doar din aceasta cauza.’ ‘Consider acesta ca cel mai sigur mod de a scurta si strica viata.’ Acestea sunt parerile celor mai capabili oameni în medicina.

Opinia contrara - Nu e surprinzator ca sunt si doctori care trateaza cu usurinta aceasta imoralitate cenzurabila. Am putea usor cita autoritati în materie care nu vad mari pericole în utilizarea alcoolului, a opiumului si a amorului libertin. Ei sustin ca sunt multi care au cedat acestor vicii si, în mod evident, nu sufera înca. Nu au dreptate; în ceea ce ne priveste nu vom si nu putem urma exemplul lor.

Prevenirea viciului - El începe de obicei în copilarie, dar este frecvent la vârsta pubertatii când pasiunile devin mai puternice si iritatiile de diferite feluri conduc gândurile si sugereaza faptul. În copilarie, companiile depravate si cercurile vicioase instruiesc spre aceasta malefica practica. O mare ignoranta a pericolului se simte si acum parintii si profesorii trebuie sa se hotarasca sa o înfrunte.

Copiii trebuie învatati despre puritate - Nu este nici un dubiu ca în multi dintre ei gânduri nepotrivite se înradacineaza înainte de vârsta pubertatii.Avertizam în acest sens parintii si profesorii sa interzica, facându-si datoria, aceste pericole. Daca se face cu cap, nu exista nici un risc în a contracara gândurile impure de excitare; si daca exista acest risc este mult mai mic decât daca tinerii ar fi lasati în ignoranta.

Cititul si dansul - Regimul ar trebui sa fie strict si imaginatia plafonata. Povestile senzationale de dragoste si chiar imaginile caldute prezentate în ‘1001 de nopti’ ar trebui lasate ca tabu. Obiceiul în crestere de a permite tinerilor de ambele sexe de a merge la petreceri, baluri, seri de dans si alte amuzamente similare nu poate fi aprobat de sanatate.

Vindecarea sa - Multe victime cu flagelul înradacinat în corp tipa : cine ma va elibera de acest corp al mortii? Ele ar trebui sa stie ca multi oameni, acum sanatosi si fericiti, au întâlnit si depasit viciul. Cât timp mintea nu este înca slabita exista o mare speranta pentru ei. Daca viciul este stopat la scurt timp dupa acest punct, sistemul se recupereaza cu o rapiditate surprinzatoare.

Puritatea mintii - În primul rând, sfatul ar fi ca trebuie sa se straduiasca sa obtina puritatea mintii. Toata literatura excitanta, toate conversatiile indecente, toate purtarile lascive, trebuie complet abandonate. Dupa aceea, toate mâncarurile si bauturile stimulante si, în special, cafeaua si bauturile alcoolice, trebuie uitate. Mintea si corpul trebuie sa fie constant implicate, dieta stricta, somnul neprelungit, patul tare si camera ventilata. În general, tentatia intervine la o anumita ora sau în anumite circumstante bine cunoscute. În aceste situatii, metode în plus de precautie trebuie adoptate pentru a ocupa mintea cu lucruri importante si pentru a distruge vechile asociatii si oportunitati.

Ajutorul medical - Exista, de asemenea, mijloace medicale ce pot fi folosite cu success, cum ar fi administrarea substantelor care distrug placerea si chiar operatii care pur si simplu fac aceasta actiune imposibila.

Cazuri care pot spera - Când obiceiul nu este adânc înradacinat, o dorinta puternica dublata de o respectare rigida a regulilor pe care le-am enuntat, va da posibilitatea unui tânar sa se cucereasca si sa-si distruga dorintele nenaturale.

Va ajuta casatoria? - Desigur, casatoria nu este recomandata celui care se masturbeaza, doar pentru a se vindeca de acest viciu. Cel mai probabil, îl va continua si dupa aceea, iar circumstantele în care se va afla îi vor agrava si mai mult mizeria cauzata de el. Pentru actul natural are foarte putina putere si dorinta si nu gaseste placere în el. Imoralitatea unui apetit depravat a distrus apetitul natural. Asta daca nu cumva este deja impotent. Are o asemenea degradata fiinta dreptul de a-si blestema copilul cu mostenirea unui asemenea pacat? Este, clar, mult mai bine ca viciul si consecintele sale sa moara cu el.

Oamenii se pot vindeca - Dorim sa fim întelesi ca si dupa un mare exces de acest gen un tânar ‘ar putea’ sa se recupereze perfect. De aceea nu trubuie sa disperati sau sa cadeti în melancolie.

Sfat gresit - Este greu de crezut, si totusi adevarat, ca exista medici respectabili care nu ezita sa recomande amorul liber ca un remediu pentru masturbare. Cu alte cuvinte, ei distrug doua suflete, cu pretentia de a salva unul. Nici un om cu principii crestine nu ar putea aproba nici un moment un astfel de sfat.

Când totul da gres, ce mai ramâne de facut - Într-o asfel de situatie nu ezitam sa recomandam interventia chirurgicala. Aceasta poate fi diferita, de la umflari repetate, pâna la acea veche operatie pe care autorii latini o mentioneaza ca fiind practicata asupra cântaretilor din epoca romana si care se numeste infibulatie.

Aceasta este de natura sa faca actul imposibil sau aproape imposibil. Castrarea, pe care unii au sugerat-o, nu ar trebui folosita. Într-un fel sau altul, putem spune ca sunt foarte putine cazuri, cu exceptia nebuniei, care sa nu poata fi vindecate.

Un mare obstacol - Un serios obstacol în recuperare este lipsa vointei celor care sufera de acest obicei de a cere sfaturi din teama de a nu-si trada slabiciunea. Le este rusine sa spuna adevarul în legatura cu ei însisi si atunci când apeleaza la un medic, ascund cauza reala a debilitatii lor si nu o recunosc. Acestora le putem spune ca daca nu au încredere în calitatile unui specialist mai bine nu l-ar consulta, deoarece succesul acestuia depinde adesea de franchetea lor.